Primele reviste școlare au apărut în Transilvania, fiind utilizate ca mijloc de conservare și cultivare a limbii naționale și de alimentare a sentimentului patriotic. Liceul din Blaj a editat prima revista școlară în anul 1834 în format de manuscris. După 1860 ele încep sã fie tipografiate şi editate şi în zona extracarpatică. În anul 1895 Spiru Haret a introdus obligativitatea revistelor şcolare ca elemente de sprijin în formarea elevilor şi a cadrelor didactice.
Argumentez alegerea titlului prin latinescul Haereditatem, adică mostenire căci ceea ce se scrie într-o revistă rămâne ca o dovadă a muncii noastre, dar și o moştenire/o avere a celor ce vin din urmă. Publicațiile cuprinzând articole de interes general, teme actuale, dar și cu încărcătură culturală sau istorică, curiozități etc.
Consider că revista scolara reprezintă: oglinda vârstei, a prezentului în care elevii cresc și se dezvoltă , dar și o reflexie a trecutului, a momentelor marcante din cultura noastră, dar și a viitorului pe care îl constituim împreună . „Haereditatem“ ar putea reprezenta un mijloc de diseminare a activității elevilor și a cadrelor didactice. O revistă școlară surprinde pulsul vieţii de pe holurile și băncile școlii , redă ecoul activităţii elevilor, cultivă interesele și dezvoltã aptitudinile, dar și încurajează tinerele și sfioasele talente care urmează a fi descoperite.
Printre obiectivele revistei putem să amintim următoarele :
-> dezvolatrea aptitudinilor jurnalistice ale elevilor .
-> dezvolatrea abilităţilor de exprimare corectă și expresivă în limba română .
-> lărgirea orizontului cultural al elevului prin mediatizarea aspectelor relevate din diferite domenii ale vieţii/spaţii culturale europene/mondiale .
-> dezvoltarea stimei de sine a elevilor prin promovarea muncii lor .
-> identificarea elevilor cu potenţial în domeniul literar, artistic, tehnologic, etc.
Scopul revistei este de a face cunoscută preocupările elevilor, face referire la găsirea metodelor și mijloacelor de dialog și comunicare, a limbajului comun și a punctelor de legatură între generaţii dar și prima cunoaştere a tradiţiilor și a altor preocupări comune pentru adolescenţii din diferite părţi ale lumii.
În funcție de tipologia revistei aceasta poate dobândi diferite forme:
1. Revistă magazin sau caleidoscop cuprinzând elemente din mai multe sfere de interes care să reflecte complexitatea vieții de elev.
2. Revistă în limbi străine: engleză, franceză, italiană sau chiar a minorităților cu articole care claseaza lucrarea în una din aceste categorii de reviste beletristice, stiințifice/matematică, istorie, tehnică, cultură, artistică, umoristice, etc .
3. În funcție de publicul căruia i se afisează poate fi: primar, gimnazial sau liceal.
4. În funcție de forma de publicare: fizică sau electronică.
Ceea ce este important în realizarea unei reviste este accesiblitatea : articolele trebuie să se muleze în aspecte care fac parte din viata tuturor elevilor. O revistă de școală poate da posibilitatea celor care pot să-și publice creaţiile literare. Atenție! Trebuie respectate unele reguli de bun simţ în domeniul jurnalisticii și a editării textelor scrise, astfel sunt, punctate următoarele caracteristici :
-> modul atractiv, original de tratare a subiectelor;
-> limbajul adecvat vârstei, dar respectându-se corectitudinea gramaticală și exigență stilistică;
-> sursă de informare, formare, dar și de amuzament;
-> estetică și ingeniozitate grafică şi originalitatea tehnoredactării;
-> dimensiunea europeană a conţinutului și a mesajelor internaționale;
-> adecvarea problematicii la interesele și preocupările grupului receptor.
Revista trebuie sã fie un ice-breaker, ceva bun, interesant, util, drăguţ de citit în pauză.
În concluzie, putem afirma că revista şcolară este o modalitate de a participa activ la toate manifestările organizate de școală, o cale de a-și exprima propriile păreri în legătură cu diferite momente din viaţa lor de liceeni. Participarea la redactarea unei reviste periodice este o cale excelentă pentru formarea deprinderilor de autoanaliză și control asupra exprimării într-un text scris uneori criticat, alteori apreciat, dar mereu evaluat.