Demult, Dumnezeu a vrut să vadă cum se mai poartă oamenii. El a coborât pe pământ sub forma unui bătrân îmbrăcat ca un om simplu şi a pornit-o prin lume. Într-o zi de octombrie, a ajuns într-un sat de la marginea unei păduri. La intrarea în sat, Dumnezeu a văzut două case, una peste drum de cealaltă. Erau amândouă case obişnuite, locuite de familii de oameni muncitori. Într-una locuia Mihail şi nevasta lui, Ana, iar în cealaltă locuia Gheorghe cu Elena. Mihail era tăietor de lemne, iar Gheorghe era agricultor.

1

Dumnezeu s-a gândit să ceară găzduire ca să-i cunoască mai bine pe stăpânii acestor gospodării. Mai întâi, a bătut la uşa agricultorului pentru că acesta avea o casă mai mare şi mai frumoasă.
Când auzi pe cineva bătând în poartă, omul deschise fereastra şi-l întrebă răstit pe străin ce vrea. Îl privi pe călător din cap până în picioare şi, văzând un om modest care nu arăta deloc ca unul ce ar fi avut bani mulţi în buzunar, dădu din cap şi strigă:
— Nu Te pot găzdui. Dacă i-aş primi pe toţi cei care-mi bat la uşă cerându-mi adăpost, aş ajunge să iau şi eu cârja în mână şi să plec în lume să cerşesc. Caută-Ţi în altă parte loc de înnoptat!
Apoi trânti fereastra şi-l lăsă pe bătrân în drum.

2

Atunci, Dumnezeu se duse peste drum, la casa tăietorului de lemne. Nici nu apucă bine să bată la uşă că Mihail apăru în pragul casei şi-L pofti înăuntru.
— Rămâneţi la noi peste noapte, zise el. Se întunecă şi nu puteţi merge mai departe.
Aceste vorbe îi plăcură bătrânului şi intră în casă. Ana, nevasta lui Mihail, Îi întinse prietenoasă mâna, Îi ură bun venit, apoi Îl rugă să se simtă în largul Lui.

3

(poveste adaptată după fraţii Grimm)