Duminicǎ, 16 ianuarie, Cotroceni

            […] Astǎzi am mers la Biserica Evanghelicǎ. Crainic a venit sǎ se uite un pic la dantura mea. A devenit o obișnuinIǎ sǎ vinǎ la mine din douǎ în douǎ sǎptǎmâni, pentru cǎ nu-mi doresc sǎ am vreo problemǎ.

            La ceai a fost Miky¹, care va fi dus de mama sa în aceastǎ searǎ în sud, unde este soare. Din pricina situației, aceastǎ decizie nu a fost bine primitǎ de mulți, dar trebuie sǎ ne gândim în primul rând la sǎnǎtatea acestuia. Sitta² va veni înapoi cât se poate de repede. Ceaiul l-am luat împreunǎ cu Miky, apoi am discutat îndelung cu Sitta; aceasta nu poate înIelege noua atitudine a lui Carol³ fațǎ de ea, care spune cǎ aceastǎ nebunie a fost ideea amândurora pentru ca ea sǎ poatǎ divorța. Am vǎzut primele scrisori primite de ea dupǎ ce Carol a fugit, în care acesta o roagǎ sǎ îl scuze și îi spune cǎ îi este recunoscǎtor pentru tot ce a fǎcut pentru el. Aceste scrisori erau personale și erau dovada cǎ ceea ce se spune acum este inventat.

            Gerota a venit la 7, întors recent din strǎinǎtate și mi-a arǎtat ce a rezultat din investigațiile fǎcute în centrele mari. Lucruri noi nu au fost descoperite, ca sǎ fie oferite dovezi clare pentru a convinge doctorii sǎ încerce un astfel de tratament la un rege. Putem folosi doar ce se folosește pretutindeni: roentgenul și radiumul. Cei ce se ocupǎ de radium la Paris nu pot veni, pentru cǎ ar trebui sǎ sisteze complet tot ce fac acolo. [...]

 

            Vineri, 28 ianuarie, Cotroceni

            De la Bruxelles au venit cei cu radiumul. Cu toatǎ aparatura necesarǎ au venit un tânǎr și drǎguț doctor belgian și un operator elvețian. Am purtat o discuție cu aceștia și, pentru a putea pricepe și eu, am întrebat cum va decurge tratamentul.

            Maiestatea Sa a fost supus la o consultație deloc plǎcutǎ pentru a afla cu exactitate locul cu problema. El este mereu rǎvǎșit dupǎ aceste consultații, ceea ce este lesne de înțeles.

            A venit în audiențǎ Mihai Popovici4 . Groaznicǎ întâlnire. Acesta s-a întors de la Paris, unde s-a întâlnit cu Carol de mai multe ori și a discutat îndelung cu el. Mi-a spus este complet schimbat, este îndurerat fiindcǎ a realizat ce fel de existențǎ duce, își dorește reîntoarcerea, dacǎ voi facilita eu acest lucru, cǎci eu sunt singura care are aceastǎ putere și care îi poartǎ o mare dragoste.

            A fost o torturǎ care m-a fǎcut sǎ plâng. Realmente mi-a sfâșiat inima. Moralitatea chestiunii nu a fost deloc discutatǎ. Era nevoie de un rege și ar fi fost de preferat un rege rǎu, decât unul iresponsabil. Greșelile lui Carol erau o problemǎ a caracterului sǎu; și-a dorit sǎ urmeze un drum propriu în viațǎ și a acționat în consecințǎ. Acum și-a dat seama ce presupune o viațǎ departe de regalitate și nu mai vrea sǎ trǎiascǎ așa, vrea sǎ vinǎ înapoi.

            Neînțelegerea problemei esențiale m-a mâhnit, dar ca mamǎ nu puteam sǎ aduc acuzații fiului meu în fața acestui om rotofei și infatuat cǎruia îi lipsesc principiile morale și convingerile politice. La final i-am mǎrturisit cǎ de schimbarea lui Carol trebuie sǎ convingǎ partidele politice, iar când acestea vor fi convinse, se va schimba decretul dat împotriva acestuia, iar regele va fi rugat sǎ își ierte fiul.

            Sunt convinsǎ cǎ atunci când a realizat ce viațǎ fǎrǎ scop și insipidǎ duce, s-a sǎturat, dar, cǎ și-a schimbat complet caracterul, nu aș mai fi așa convinsǎ.

            Dacǎ întreaga patrie își va pune destinul în mâinile unuia despre care propria mamǎ spune nu este demn fie conducǎtor, atunci aceasta nu va fi consideratǎ nemiloasǎ. Am spus sfâșiatǎ de durere:

            „Zici cǎ îi este dor de mine. Realitatea este cǎ i-am purtat o dragoste infinitǎ. El și-a demonstrat iubirea, dacǎ chiar a simțit așa ceva, într-un mod straniu. Zici cǎ l-a durut pe el, dar de noi ce ar mai fi de spus? A realizat el sau a luat vreodatǎ în considerare durerea noastrǎ? Rǎmâi pe drumul tǎu, du-ți la bun sfârșit atribuțiile pe care crezi cǎ le poIi înfǎptui, spune-le celorlalIi cǎ doar Carol poate salva patria, chiar dacǎ regina mamǎ nu este de acord. Şi pe lângǎ asta ai priceput eronat unde mǎ aflu eu în aceastǎ poveste. Regele a hotǎrât cǎ fiul nostru, Carol, nu este demn de a-l urma la tron, nu pentru cǎ are o problemǎ cu acesta. Singurul lucru despre care Carol nu a mințit este acela cǎ între noi și el nu a fost niciodatǎ o problemǎ. El a plecat de lângǎ noi, nu noi am fost cei care i-am spus sǎ plece. Nu a vrut sǎ se întoarcǎ, și un principe moștenitor nu se poate juca dupǎ cum vrea cu tronul. Fie se supune îndatoririlor și onorurilor, fie nu. Nu se poate ca într-o zi sǎ ai o pǎrere și în urmǎtoarea alta, în funcție de pasiunea pentru câte o femeie. Dacǎ unui om care a fǎcut aceeași greșealǎ de douǎ ori, nu-i pasǎ de durerea, necinstea și decepția cauzate familiei și țǎrii, atunci el nu este demn sǎ conducǎ. Dacǎ voi acceptați cǎ el are dreptul de a-și alunga regina, atunci se terminǎ orice simț al dreptǎții și cinstei.“

            Discuția a fost teribilǎ. M-am simțit total epuizatǎ dupǎ ea, întrucât sunt sfâșiatǎ între dragostea de mamǎ și îndatoririle pe care le am fațǎ de patrie. Nu pot sǎ mai am deloc încredere în Carol. Nu cred în radicala modificare de gândire a lui, moralitatea lui este complet falsǎ, îi lipsește cu desǎvârșire, nu mai știe ce e drept și ce nu: loialitate și lipsa ei, cinste și necinste, realitate sau minciunǎ, corectitudine sau mojicie. S-a desprins de toate principiile vechi, dogmele lui Dumnezeu. Nu cred cǎ este potrivit un om care își alcǎtuiește viața într-un mod care contravine tuturor principiilor. Eu sunt cea care i-a dat viațǎ și îi cunosc și punctele slabe. Eu cred cǎ prea multe s-au petrecut, a avut eșecuri foarte mari, chiar nu știu cum ar fi sǎ trǎiascǎ alǎturi de mine iar. O confesiune care pentru orice mamǎ sunǎ teribil. Aveam impresia cǎ nu existau granițe, dar când ai statutul de reginǎ, trebuie sǎ pǎstrezi regulile în fața întregii țǎri.

            Este totuși o diferențǎ – dacǎ în calitate de principe comiți o greșealǎ de douǎ ori, atunci ești un simplu om. Dacǎ îți refuzi de douǎ ori datul ontologic, ești lipsit de onoare, nu ești principe. Motto-ul nostru a fost dintotdeauna Noblesse oblige, al tuturor regalitǎților, al celor care avem sânge albastru. Lui nu i-a pǎsat de acest motto și a fost ipocrit.

            M-am plimbat un pic prin grǎdinǎ, cu scopul de a mǎ mai liniști, dar n-am reușit decât sǎ obosesc mai tare. Barbu5 m-a vizitat, apoi ministrul american Culbertson și soția acestuia m-au însoțit la cinǎ; doar pe aceștia i-am acceptat întrucât și noi am fost bine primiți în America.

            Seara a fost tare drǎguțǎ, dupǎ cinǎ nu mai voiam sǎ iau parte la  nicio seratǎ. Multe cupluri de diplomați au venit: soții Greg, Vilowievshi, Nagel, Durrazo. Au fost și soții Averescu, Mitilineu, Duca și Hiotu.

            Am ascultat un pic de muzicǎ și la sfârșit am vizionat un film din America al Ilenei6 – a fost chiar bun.

 

Sâmbǎtǎ, 26 februarie, Cotroceni

Frigul cel cumplit s-a îndepǎrtat. Ziua de astǎzi a fost splendidǎ, plinǎ de soare. Am primit vizite: doamna Romalo, cu fiul și nora, familia Pavlovici, care vor face o cǎlǎtorie la Berlin și sora Constanței, Hélène Sturdza. [...]

L-am chemat pe Mircescu7 la mine pentru a discuta despre Manolescu8 . I-am explicat cǎ i s-au atribuit vorbe care nu sunt ale lui, cǎ eu nu vreau sǎ fac acuzații, dar vreau sǎ îi restitui onoarea omului pe nedrept defǎimat. A fost dureros pentru mine sǎ vad victimǎ injustului joc al lor. Am fost revoltatǎ, dar nu țin resentimente celor ce odatǎ erau oameni loiali și prieteni. În inima mea trebuia sǎ îi iert, îi eram datoare lui Dumnezeu cu aceasta. Aparența ar trebui sǎ indice cǎ nu sunt chiar așa mâhnitǎ pe aceștia, dar mǎ bazez pe caracterul de soldat al lui Mircescu, ar trebui sǎ fie în primul rând corect și solidar fațǎ de colegii lui. Ei știau cǎ eu voi face alegerea potrivitǎ, era un lucru de dinainte știut, dar urzelile l-au determinat sǎ ruineze reputația unui om care, deși nu a avut o carierǎ vastǎ, a fost una fǎrǎ reproș.

            El a stat și a ascultat rǎbdǎtor și foarte înduioșat, i-am zǎrit lacrimile în ochi de câteva ori. „Voi aveți curajul de a vorbi despre responsabilitatea de a face singurǎ alegerea omului! Credeți cǎ aș alege cu ușurințǎ, eu care sunt și mamǎ și reginǎ, dupǎ câtǎ durere am îndurat în viața aceasta? Vǎ previn: dacǎ alegeți un om care nu este conform cu alegerea mea, aveți grijǎ, pentru cǎ lucrurile vor sta altfel și responsabilitatea vǎ va reveni vouǎ. Dacǎ nu sunteți de acord cu alegerea mea, aveți grijǎ ce alegere veți face, pentru cǎ omul acela va avea o datorie sfântǎ. Manolescu ar fi luat îndatorirea aceasta ca un tribut pentru patrie și pentru rege, știind cât de greu este sǎ te afli într-o astfel de funcție și a promis în fața Domnului sǎ o îndeplineascǎ cât se poate de bine, cu toatǎ iubirea și devoțiunea lui.“

            Cu Nicky9 nu se poate discuta ușor, dar este extraordinar de bun, iar bunǎtatea lui se poate transforma radical în mâinile cui nu trebuie. Este corect, ca doar din pricini politice, sǎ fie respins omul în care cu siguranțǎ cǎ aș putea sǎ mǎ încred? Numai Domnul știe ce viațǎ grea am și îndatoriri pe mǎsurǎ. Eu am nevoie de cineva în care sǎ am încredere cǎ va sta lângǎ fiul meu, cǎ va fi un mare ajutor.

Dacǎ aveți o propunere, o veți face împotriva propunerii mele, dar din pricina faptului cǎ nici pânǎ acum nu ați ajuns la vreun consens, totul este lipsit de corectitudine.

Pe final am obținut promisiunea lui Mircescu cǎ va stǎrui la Averescu10 , cǎci eu am un avantaj, iar ei nu au niciunul. Mircescu îl respinge complet pe colonelul Racovițǎ, pe care l-ar dori Averescu; de asemenea s-a mai vorbit despre Sǎnǎtescu, care este cel mai indicat. [...]

Ne-am luat la revedere în relații bune, cu inimile înduioșate, el a realizat cǎ jocul a fost corect, iar eu sunt complet credincioasǎ, ceea ce l-a fǎcut sǎ se rușineze de partea lui în acest nefericit complot.

Am  luat  cina  cu  Lisabeta11 , care nu s-a ridicat din pat, apoi am vizionat un film tare bun, Le joueur d’échecs, o istorie despre situația Poloniei în vremea Ecaterinei cea Mare. [...]

 

Duminicǎ, 20 martie, Cotroceni

[…] Cu Barbu și cu Mignon12 am avut o discuție despre politica externǎ. Averescu este prietenul Italiei, ceea ce are efecte negative asupra relației cu Serbia, iar noi suntem îngrijorați din acest motiv. Italienii nu sunt binevoitori cu Serbia, iar aparențele indicǎ cǎ și noi am face la fel.

Dacǎ va fi sǎ facem o cǎlǎtorie în Italia, trebuie sǎ avem certitudinea acțiunilor guvernului nostru. Averescu trebuie sǎ ținǎ seama de sfaturi și sǎ nu ne aducǎ într-o situație dificilǎ, trebuie sǎ asculte și de alții care știu mai multe decât el.

 Lucrurile acestea mǎ chinuie teribil, deoarece eu sunt cea care trebuie sǎ dea piept cu ele.

Cât nu mǎ aflam acasǎ, Cella l-a vizitat pe Maiestatea Sa, cu care a luat prânzul în grǎdinǎ, apoi la ceai l-a însoțit Titi. Dupǎ ce am servit cina, am mers toți la Hélène Perticari pentru a asculta muzicǎ, mai puIin Ileana și Nicky. Muzica nu era de cea mai bunǎ calitate, din pricina faptului cǎ muzicienii erau amatori. Un flautist ne amuza teribil, pǎrea cǎ scuipǎ în instrument.

         Cu Citta Davila am discutat îndelung. I-a fǎcut o vizitǎ lui Carol la Paris, dar nu s-a întors bucuros. Şi-a dat seama de cum stau lucrurile, cǎ nu noi suntem de vinǎ, ci Carol. Citta mi s-a adresat ca un bǎrbat matur. Nu-l mai vǎzusem niciodatǎ așa de arǎtos și așa de matur. Era prima datǎ când nu lua partea și nu venea cu idei de dinainte stabilite, astfel cǎ discuția nu a fost o pierdere de vreme. Când a vrut sǎ ajungǎ la un consens cu Carol, acesta nu a avut argumente convingǎtoare și nu era deloc în regulǎ pentru cineva de rangul lui. Carol a vorbit despre Sitta deloc politicos. Doamna Lupescu13 a fost martora discuției. M-am întors acasǎ cu inima frântǎ și apǎsatǎ de gânduri, mâhnitǎ de ce se întâmplase. Citta este un adevǎrat domn și a fost uimit de purtarea lui Carol, fǎrǎ principii și mândrie, din orice punct de vedere. […]

 

(Însemnări zilnice - anul 1927, de Regina Maria a României, traducerea şi adaptarea textului: Georgiana Ţuguran)

 

¹ Mihai I, Rege al României, Principe al României – fiul regelui Carol al II-lea și al prințesei Elena a Greciei, nǎscut în 25 octombrie 1921, la Sinaia; a fost suveran al României între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947.

² Sitta (1896-1982) – prințesa Elena a Greciei, soția principelui Carol al II-lea, mama regelui Mihai. Cǎsǎtoritǎ în 1921 cu Carol al II-lea, s-au despǎrțit în 1925.

³ Carol al II-lea, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (1893-1953) – fiul cel mare al regelui Ferdinand al României și al soției sale, regina Maria. El a fost rege al României între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului sǎu, Mihai.

4 Mihai Popovici (1879-1966) – om politic, lider al Partidului NaIional-Ţǎrǎnesc. A fost ministru de finanțe al României în mai multe guverne între anii 1927-1931.

5 Prințul Barbu Alexandru Știrbey (1872-1946) – om politic din România, prim-ministru, ministru de interne și ad-interim la Finanțe și la Externe, membru de onoare al Academiei Române.

6 Ileana, Principesǎ a României, Principesǎ de Hohenzollern (1909-1991) – fiica cea micǎ a regelui Ferdinand I al României și a reginei Maria, arhiducesǎ de Austria prin cǎsǎtorie și starețǎ ortodoxǎ, sub numele de „Maica Alexandra“.

7 Generalul Ludovic Mircescu – ministru de rǎzboi în guvernul Averescu (30 martie 1926 - 4 iunie 1927).

8 Alexandru Manolescu – ofițer instructor. S-a remarcat în luptele de pe Olt, din august 1916. S-a ocupat cu educația fizicǎ în rândul armatei.

9 Nicolae, Principe al României, Principe de Hohenzollern (1903-1978) – cel de-al doilea fiul al regelui Ferdinand I și al reginei Maria; a fost fratele mai mic al principelui Carol al II-lea. El a jucat un rol mai activ între anii 1927-1930, când a fǎcut parte din Consiliul de Regențǎ ce conducea țara în locul regelui minor, Mihai I.

10 Alexandru Averescu (1859-1938) – general de armatǎ român și comandantul Armatei Române în timpul Primului Rǎzboi Mondial. A fost prim-ministru al României în trei cabinete separate (9 februarie 1918 - 15 martie 1918, 19 martie 1920 - 18 decembrie 1921, 30 martie 1926 - 4 iunie 1927).

11 Elisabeta, Principesǎ a României, Principesǎ de Hohenzollern (1894-1956) – fiica cea mai mare a reginei Maria și a regelui Ferdinand.

12 Maria, Principesǎ a României, Principesǎ de Hohenzollern (1900-1961) – numitǎ Mignon în familie, spre a fi deosebitǎ de mama sa. A fost soția regelui Alexandru I al Iugoslaviei.

13 Elena Lupescu – femeia pentru care Carol al II-lea a renunțat la calitatea de principe moștenitor. Dupǎ abdicarea lui Carol, au locuit împreunǎ în mai multe țǎri. În anul 1947 s-au cǎsǎtorit.