Interviu cu prof. Carmen-Valentina Chollet-Mocanu, Colegiul Economic „Anghel Rugină“, Vaslui

30 de ani de experiență la catedră, într-un dialog, departe de convențional, cu liceenii de la Vaslui ori cu studenții de la Avignon, Carmen-Valentina Chollet-Mocanu este profesorul de franceză care a demonstrat că o limbă străină te poate ajuta să-ți depășești granițele, dacă reușești să pătrunzi în tainele ei. Mereu în ton cu inovația în educație și formare, autoare de articole și studii de specialitate publicate în reviste ori pe diverse platforme de învățământ, traducătoare de literatură franceză, dar mai ales, pasionată de pictură și fotografie, doamna Chollet-Mocanu rămâne, înainte de toate, profesorul dedicat elevilor săi, la sufletul cărora a reușit să ajungă inclusiv prin muzicalitatea limbii lui Molière.

EduȘcoală: Cu un Bacalaureat în Matematică-Fizică, susținut în urmă cu exact 30 de ani la Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu“ din Vaslui și cu o Licență în Filologie (Limba și literatura franceză – Limba și literatura română) la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, predați astăzi limba franceză, la Colegiul Economic „Anghel Rugină“ din Vaslui, cu recunoașterea de fi unul dintre cei mai pregătiți profesori din România. De unde și de când atracția pentru limba lui Molière?

Prof. Carmen-Valentina Chollet-Mocanu: În anii ’80, a fi elev la un liceu teoretic cu profil matematică-fizică era o reușită în sine. Asta presupunea: examen de admitere în clasa a IX-a extrem de riguros, examen de treapta a II-a la terminarea clasei a X-a, care valida practic calitatea de elev potrivit cu acest profil, și bineînțeles, finalizarea studiilor cu examenul de bacalaureat. Aveam multe ore de matematică și de fizică, desigur. Însă în primii doi ani de liceu, am avut șansa unei doamne profesoare de limba franceză de excepție, din păcate demult plecată dintre noi, doamna prof. Alice Popescu care mi-a fost și dirigintă. Pasionată, punând suflet și emoție în actul de predare, a fost modelul meu de profesor și a reușit să aprindă în sufletul meu de adolescentă visătoare, dorința de a afla mai multe despre Franța, despre limba, cultura și civilizația acestei țări.

EduȘcoală: Ne-a atras atenția unul dintre primele dumneavoastră joburi: „profesor și formator de corespondenţă de afaceri şi stenodactilografie pentru Oficiul forţelor de muncă Vaslui“. Ce presupunea atunci o astfel de activitate, exercitată la începutul anilor ’90?

Prof. Carmen-Valentina Chollet-Mocanu: După terminarea liceului, a urmat admiterea și reușita la Academia de Studii Economice, București, Facultatea de Comerț Exterior. Din păcate, filiera aceasta, cumva în continuitatea studiilor liceale, presupunând un examen de admitere dificil, nu mă reprezenta, era doar visul mamei mele. Vis realizat cu succes de sora mea, câțiva ani mai târziu. Abandonând studiile economice, m-am înscris la cursurile Școlii de Artă din Vaslui, secția „Pictură“, unde iarăși am avut șansa unei doamne profesoare extraordinare, prof. univ. dr. Atena-Elena Simionescu. Un prim vis al meu, realizat. În paralel, am urmat un curs de stenodactilografie care mi-a permis, câțiva ani mai târziu, să predau această disciplină opțională elevilor de la Liceul „Mihail Kogălniceanu“, dar și câtorva grupe de persoane care urmau cursuri de calificare prin Oficiul Forțelor de Muncă. Îmi amintesc cu drag de experiența aceasta. Deși existau manuale de predare a stenografiei după sistemul profesorului român Henri Stahl, eu studiasem stenografia cu vocale după sistemul inventat de un francez, Emile Duployé, cel care, în 1869, a scris primul ziar în domeniu: Le Sténographe. La una dintre primele ore de curs, în timp ce explicam cursanților că „stenografiem vorbirea cuiva, adică scriem, folosind semne speciale în același ritm cu vorbitorul, iar apoi dactilografiem stenograma“, văd dintr-odată cum unul dintre ei își face o cruce mare, afirmând: „Imposibil!“ Încă mai păstrez pe undeva un set de lucrări de control în stenogramă. N-aș mai ști să le citesc acum. Ulterior, ca studentă, îmi luam cursuri, folosind uneori abrevieri în steno. Probleme apăreau când mă rugau unii colegi care mai lipseau să le împrumut cursul.

EduȘcoală: Din toamna lui 1994, timp de 10 ani, fără întrerupere, ați predat limba franceză la liceul în cadrul căruia funcționați și astăzi, în calitate de profesor titular. Este adevărat că a existat o perioadă în care, franceza părea că devenise în școlile din România un soi de Cenușăreasă, engleza devansând-o considerabil? Cum ați reușit să mențineți această disciplină pe locul care i se cuvenea sau cum ați reușit să-i determinați pe elevi să-și păstreze fidelitatea față de această limbă?

Prof. Carmen-Valentina Chollet-Mocanu: În secolul al XIX-lea, România era, după Belgia, țara în care limba și civilizația franceză erau discipline preferate în învățământ. În 1859, după Unirea Principatelor Române, limba franceză devine obligatorie în toate liceele. Companii de teatru din Franța vin să dea reprezentații la Iași și București, iar după Marea Unire de la 1918, studierea limbii franceze devine obligatorie în toate școlile. După al Doilea Război Mondial, constatăm că franceza a fost înlocuită cu rusa; totuși, în anii ’60, interesul pentru limba franceză crește iarăși. Din nefericire, va dura doar câțiva ani, după care, o nouă perioadă tristă va afecta continuitatea predării limbii franceze. Anii 2000 aduc cu ei un nou declin, în favoarea limbii engleze, considerată un atu pentru o carieră profesională reușită. Tocmai de aceea, rolul profesorului de limba franceză în menținerea interesului pentru această limbă este esențial. Consider că profesorul ar putea găsi astăzi modalități de a introduce limba franceză în cotidianul elevilor, implicându-i în proiecte lingvistice, ateliere de teatru francofon, muzică, filme, literatură, trezindu-le astfel dorința de a descoperi bogăția culturală a acestei limbi printr-un cântec, o poezie, un film, o pictură, o piesă de teatru. Propunând suporturi didactice diversificate și variate, profesorul va reuși să atragă elevul și să-i insufle dorința de învățare.

În ceea ce mă privește, arta, sub toate formele ei, a fost și este mereu prezentă la ore. Am avut, până de curând, atelier de teatru francofon, lucrând cu elevii pasionați de limba franceză sau de teatru. Unii elevi și-au descoperit astfel pasiunea pentru limba franceză și s-au orientat pentru o facultate de profil, alții pentru actorie sau pur și simplu s-au bucurat de o experiență de învățare diferită. Respectând programa școlară în ceea ce privește competențele vizate și conținuturile învățării, pe lângă suporturile consacrate, cum ar fi manualul școlar și alte cărți de specialitate, folosesc frecvent la ore muzica, arta plastică, literatura și orice altceva mi se pare potrivit pentru atingerea obiectivelor propuse. E un efort constant de adaptare, dar singurul care poate menține treaz interesul elevilor pentru studiu.

Prof. Carmen-Valentina Chollet-Mocanu

EduȘcoală: În perioada actuală, considerați că franceza și-a reintrat în drepturi la nivel didactic sau încă se mai află în acel con de umbră?

Prof. Carmen-Valentina Chollet-Mocanu: Limba franceză este, de cele mai multe ori, a doua limbă de studiu. La colegiul unde predau, la clasele a X-a, limba franceză are alocată o singură oră pe săptămână. Pe canalele de media, exceptând TV5Monde desigur, limba franceză este foarte puțin prezentă fie că vorbim despre filme, muzică, artă sau cultură în general. Deși facem parte din marea familie a francofoniei, încă pierdem teren în fața limbii engleze. Consider totuși că profesorii de limba franceză dispun astăzi de mijloace și de resurse didactice inovante care ar putea compensa măcar parțial această preferință și această prezență aproape permanentă a limbii engleze în cotidianul tinerilor noștri elevi.

 

EduȘcoală: Din dorința de a vă perfecționa, în 2005 ați plecat în Franța, unde ați rămas aproape 10 ani, perioadă în care ați urmat un master profesional în Științe Umane și Sociale, ați obținut titlul de doctor în Științe ale comunicării la Université d’Avignon et des Pays de Vaucluse, în ianuarie 2011. Ce temă ați ales pentru teza de doctorat și cum a fost colaborarea cu profesorul Patrice Brasseur, reputat lingvist?

Prof. Carmen-Valentina Chollet-Mocanu: Când am împlinit zece ani de profesie, mi-am zis că e momentul să găsesc o modalitate să-mi actualizez sau să-mi împrospătez stilul de predare. Mai făcusem diferite cursuri prin intermediul Institutului Francez din Iași, în 2000 obținusem deja o bursă de perfecționare de o lună la un liceu din Paris (din Saint-Denis, mai exact), iar în liceul unde predam, m-am situat printre primii profesori care coordonau proiecte de mobilitate prin Agenția Națională Socrates. Au fost atunci primele schimburi de experiență cu școli din Europa și deci declicul în ceea ce mă privește. În 2005 am trimis un dosar detaliat la Universitatea din Avignon pentru înscrierea la un master profesional în Didactique du Français Langue Etrangère – Education Interculturelle. Am fost admisă, iar după cei doi ani de Master, am susținut și reușit concursul pentru Școala Doctorală, însemnând alți trei ani și jumătate de studiu. Am avut șansa de a fi îndrumată de un profesor și cercetător renumit, director al departamentului de Lingvistica și Franceză Limbă Străină la Universitatea din Avignon. Titlul tezei a fost: « L’enseignement des langues romanes et de l’anglais dans un lycée roumain : analyse des manuels scolaires et pratiques pédagogiques ». Colaborarea pentru realizarea și susținerea tezei n-a fost una simplă, dar nu cred că-și imaginează cineva că o teză de doctorat e o joacă. A presupus multe e-mailuri schimbate, multe întrevederi și discuții, din când în când descurajare din partea mea, deoarece exigența domnului profesor era maximă. La fel și corectitudinea care impunea respect și admirație. Îmi amintesc de o discuție care mi-a dat curaj într-un moment de epuizare: „Dacă am acceptat să vă fiu profesor îndrumător de teză e pentru că știu că aveți capacitatea să o duceți la bun sfârșit.“ Și așa a fost.

EduȘcoală: În CV-ul dumneavoastră, se menționează că, după susținerea tezei de doctorat, ați revenit pentru o scurtă perioadă la catedra de limbă franceză a Colegiului Economic „Anghel Rugină“ din Vaslui, ca, de la 1 septembrie 2011, să vă reîntoarceți la Universitatea din Avignon, dar în calitate de profesor, nu doar de cercetător. Așadar, în loc să începeți un an nou școlar la Vaslui, ați debutat în calitate de colaborator ATER de limba română ca limbă străină la Universitatea din Avignon. Ce a însemnat ATER și ce cursuri ați predat? Povestiți-ne despre experiența de predare în școala franceză!

Prof. Carmen-Valentina Chollet-Mocanu: După susținerea tezei la Universitatea din Avignon în ianuarie 2011, m-am întors în semestrul al II-lea la Colegiul Economic, deoarece beneficiasem de șase luni de concediu de studii pentru finalizarea tezei, conform legii. La încheierea anului școlar, universitatea scosese la concurs un post de ATER (Atașat Temporar de Predare și Cercetare) de limba română pentru o perioadă de un an cu posibilă prelungire de încă un an. Am depus candidatura, am reușit concursul și iată-mă iarăși la Avignon, în altă postură. Am predat cursuri de cultură şi civilizaţie românească, L’autre Europe : l’exemple de la Roumanie, curs de cinema românesc, „Le cinéma roumain actuel“, curs de limba română ca limbă străină, nivelul I și II, și am mai avut un complement de ore de predare a limbii franceze ca limbă străină pentru studenții veniți cu burse Erasmus. A fost o experiență inedită. Fiind discipline opționale, studenții aveau dreptul, în primele săptămâni de la începutul anului universitar, să asiste la cursuri înainte să decidă ce vor alege să urmeze. La primul curs, veneau destul de sceptici, având în minte, despre România, stereotipuri și prejudecăți vehiculate prin media, de cele mai multe ori departe de realitate. Însă ceea ce descopereau le trezea curiozitatea, determinându-i cel mai adesea să se grăbească să se înscrie la cursuri. Am apreciat mult libertatea în a-mi concepe cursurile și a alege metoda de predare potrivită, încrederea totală acordată profesorului obliga și stimula în același timp. Sistemul românesc îl timorează de multe ori pe profesorul căruia parcă i se reproșează tot timpul ceva, e mereu inspectat, analizat, criticat, solicitat și în final... epuizat. După al doilea an de ATER, din păcate, limbile considerate minoritare (româna, portugheza etc.) n-au mai primit undă verde din partea Ministerului Educației; ca urmare, experiența s-a oprit aici. La ultimul examen de final de an universitar, la unul dintre subiecte, i-am provocat pe studenți să redacteze un eseu argumentativ în care să-și exprime părerea despre decizia de suprimare a studiului limbilor minoritare (și a limbii române) de la universitate. Răspunsurile lor, pe care le păstrez ca pe o frumoasă declarație, au fost cel mai grozav cadou pe care l-am primit în calitate de profesor în Franța. Au apreciat cursul ca pe o șansă de a descoperi lucruri nebănuite despre o țară și un popor atât de greșit și de puțin cunoscute în Franța, iar cei mai mulți își doreau acum să viziteze România, să vorbească despre ea celor care aveau încă prejudecăți. Doi ani mai târziu, fiind deja revenită la Colegiul Economic Vaslui, una dintre fostele studente de la Universitatea din Avignon solicita să vină șase luni la Vaslui ca stagiar, sub îndrumarea mea, pentru a-și realiza stagiul de practică pedagogică de final de Master.

Prof. Carmen-Valentina Chollet-Mocanu

EduȘcoală: Se pare că experiența dumneavoastră de predare în școala franceză este mult mai bogată... În definitiv, care a fost prima dumneavoastră ieșire în Franța?

Prof. Carmen-Valentina Chollet-Mocanu: Experiența de Atașat de Predare și Cercetare nu a fost prima mea experiență de lucru în Franța. În perioada studiilor de Master și Doctorat, am avut multiple ocazii de a cunoaște sistemul educativ francez, lucrând în calitate de student sau doctorand, ca formator de limbă franceză pentru străini, ca profesor formator de alfabetizare, ca profesor de sprijin în școli publice pentru copii cu problematici diferite. Am mai avut o experiență de lucru inedită pe perioada a două veri, 2005 și 2006, lucrând ca animator cultural pe șantiere de benevoli pentru asociația APARE din Isle sur la Sorgue. Practic, gestionam tot ce ținea de organizarea vizitelor culturale în frumoasa regiune Provence-Alpes-Côtes d’Azur. Benevolii veneau din toată lumea și erau de toate vârstele. Mi-a fost util ca experiență, deoarece am reușit să-mi echivalez una dintre aceste activități ca stagiu cultural obligatoriu la final de Master. O altă experință deosebită a fost aceea în care, în calitate de formator FLE/ALPHA pentru organismul de formare profesională GRETA Vaucluse, am lucrat cu un grup de femei de o frumoasă vârstă care nu știau nici să scrie, nici să vorbească limba franceză. Erau atât de recunoscătoare că învață, în sfârșit, ceva atât de prețios! La sfârșitul tezei, întorcându-mă în România a trebuit să încetez lucrul cu ele. Mi-au improvizat o petrecere de rămas-bun în sala de clasă, m-au îmbrățișat și mi-au oferit felicitări cu primele lor cuvinte de mulțumire! Ne-am despărțit în lacrimi.

 

EduȘcoală: Ați atașat la numele dumneavoastră românesc unul cu origini franceze, care nu doar că sună bine, ci oferă cumva un aer francofon... Am aflat printre altele că sunteți și cetățean francez.

Prof. Carmen-Valentina Chollet-Mocanu: Numele francez l-am obținut prin căsătorie, iar naționalitatea franceză am obținut-o la cinci ani după instalarea mea în Franța. A fost un procedeu lung care s-a finalizat cu un moment oficial emoționant pentru mine, organizat de primăria Carpentras și de cea din Saint-Didier, unde locuiam, o localitate mică și pitorească din frumoasa Provence, aflată nu departe de Avignon. Cu interviu pentru presa locală, cu un album cadou de „Bun venit acasă!“ Cumva mă împart și acum între cele două țări. Dacă, înainte de revenirea la catedră, îmi petreceam vacanțele în România, acum fac invers, cu cea mai mică ocazie, călătoresc iar spre Franța.

 

EduȘcoală: Am parcurs cu interes lista lucrărilor științifice, a articolelor – multe dintre acestea, redactate în limba franceză – pe care le-ați publicat în diverse reviste de specialitate. Ne-a atras atenția elaborarea celor două programe școlare pentru disciplina opțională „Franceza prin muzică și film“, în anii şcolari 2019-2020 și 2020-2021. Căror clase s-au adresat cele două programe și în ce a constat activitatea respectivă?

Prof. Carmen-Valentina Chollet-Mocanu: Am propus acest curs unei clase de Științe Sociale de la Colegiul Economic „Anghel Rugină“ Vaslui, un colectiv numeros: 37 de elevi. Am început cursul când elevii erau în clasa a XI-a și, la solicitarea acestora, l-am continuat și în clasa a XII-a. Într-o oră de curs pe săptămână, elevii descopereau limba, cultura și civilizația franceză prin intermediul muzicii și filmelor din care vizionam câte un fragment (sau chiar în integralitate). După vizionare, urmau discuții și analiza din mai multe perspective; de exemplu, ce am descoperit nou din punct de vedere lingvistic, cultural etc. Cântecul și filmul constituie legături puternice cu civilizația și cultura unui popor în diversitatea sa. Sunt, de asemenea, o modalitate de descoperire a realității multiculturale franceze și francofone, având și rolul de a relaxa, de a transmite emoții. Avem posibilitatea să ne distrăm, să râdem, învățând lucruri noi în limba franceză. Interesul pentru curs a fost unul deosebit, elevii l-au frecventat cu bucurie. Atunci când în procesul de învățare dispare stresul notei și intervine surpriza descoperirii a ceva nou, progresul este rapid și substanțial.

 

EduȘcoală: Vă regăsim frecvent în calitate de colaboratoare a unor platforme educaționale, de la didactic.ro până la TeachIT.ro, unde publicați studii de specialitate și resurse educaționale utile pentru elevi și profesori. Cum reușiți să realizați atât de multe activități, știind cât de solicitantă este profesia de dascăl?

Prof. Carmen-Valentina Chollet-Mocanu: Profesorii nu se opresc niciodată din a învăța și, cu toate astea, nu se vor considera niciodată suficient de pregătiți. Este, cel puțin, părerea mea. Asta și pentru că generația tânără se află în perpetuă schimbare. E necesar să ne adaptăm, cunoscându-ne foarte bine specialitatea aleasă, dar și publicul-țintă. Un profesor bun e și un bun psiholog, empatic, altruist, corect și riguros. De aceea, a încerca să fii la curent cu ce se întâmplă nou în domeniul ales este un lucru firesc. Nu public atât de mult pe cât mi-aș dori sau aș putea, având în vedere experiențele profesionale avute. Fac totuși eforturi să mai împărtășesc din experiența personală la catedră, din când în când, în ideea că poate va fi cuiva de ajutor, așa cum și eu consult cărți și documente de specialitate, atunci când am nevoie. Având în vedere evenimentele din ultimii ani, ar fi normal ca societatea să recunoască profesorilor calitatea de a se fi adaptat imediat la noile cerințe. Nu prea se întâmplă. Profesorul român nu este nici mai slab pregătit, nici mai puțin capabil decât orice alt profesor de pe mapamond. Ce-i lipsește pentru a fi și mai bun? Poate ceva mai multă susținere și apreciere.

 

EduȘcoală: Ați absolvit câteva programe de formare profesională și participați în mod curent la stagii de perfecționare în România și în Franța. Care ar fi cel mai recent program de formare profesională la care ați participat?

Prof. Carmen-Valentina Chollet-Mocanu: Ca profesor, formarea pentru dezvoltarea profesională continuă reprezintă o datorie pe care ne-am asumat-o, alegându-ne profesia. Doar în anul școlar 2022/2023 am urmat trei astfel de cursuri și anume PROF IV – Coaching în procesul de predare-învățare-evaluare în context blended-learning, cu durata de 64 de ore, Educația OUTDOOR – clasa fără pereți, cu durata de 80 de ore, și am participat inclusiv la un program de formare profesională pentru mobilități în domeniul educației școlare „School bullying prevention“ ERASMUS+. Cursurile sunt interesante dacă au și aplicabilitate la clasă; și asta încerc să fac: să aplic ceva ce tocmai am aflat. Nu reușesc întotdeauna, ideile sunt multe, dar nu sunt de fiecare dată ușor de pus în practică; uneori, aplicarea ține de infrastructura școlară, alteori de publicul-țintă.

 

EduȘcoală: Vă îndrumați elevii către diverse concursuri în limba franceză. Noi v-am descoperit înscriindu-i la Cangurul Lingvist-Franceză, în anul școlar trecut. Cum a fost experiența la acest concurs? Ce motive le oferiți adolescenților pentru a învăța cu plăcere limba franceză?

Prof. Carmen-Valentina Chollet-Mocanu: Limba franceză fiind L2 la colegiul nostru, atenția și interesul elevilor se concentrează mai mult pe limba engleză. Cu toate astea, sunt concursuri la care, an de an, elevii noștri participă cu entuziasm. Mai ales la cele care presupun calități artistice, cum ar fi teatru francofon, interpretări de cântece, proiecte, desene.

Cât despre Cangurul lingvist, știam desigur de acest concurs, dar nu avusesem ocazia să-i îndrum pe elevi pentru a participa. Anul școlar trecut, primind Regulamentul de înscriere și participare, l-am prezentat la rândul meu câtorva clase de elevi. Spre surprinderea mea, cei mai mulți înscriși au fost elevi de la o clasă a X-a, având o oră de limba franceză pe săptămână. Experiența a fost una plăcută, au reușit un punctaj onorabil, mențiuni și chiar și un premiu III. Încerc să-mi motivez elevii, vorbindu-le despre beneficiile cunoașterii limbii franceze în societatea actuală care nu sunt puține, trezindu-le curiozitatea prin utilizarea de multiple metode și suporturi didactice autentice, sprijinindu-i mereu în învățare, încurajându-i, apreciindu-le eforturile.

EduȘcoală: V-am „zărit“ în spațiul online, cu ocazia unui vernisaj al unor picturi semnate de dumneavoastră. Am descoperit că sunteți pasionată de artele vizuale – pictura și fotografia. Cititorii revistei EduȘcoală ar fi foarte curioși să afle câteva detalii despre pasiunea cromatică a profesorului de franceză, despre temele abordate sau ce vă place să surprindeți prin cel de-al treilea ochi? Cât de ușor treceți din zona didactică, de pildă, în zona cromatică sau, de ce nu, de la catalog la chevalet?

Prof. Carmen-Valentina Chollet-Mocanu: M-a fascinat dintotdeauna lumea culorilor, iar fotografia completează foarte bine munca pictorului. Mă regăsesc în totalitate în afirmația lui Man Ray care spunea: „Fotografia îmi oferă mijloace mai simple și mai rapide decât pictura. Pictez ceea ce nu pot fotografia, fotografiez ce nu pot picta“.

Într-adevăr, am avut bucuria să-mi expun lucrările de pictură abstractă cu ocazia mai multor expoziții, personale sau de grup, iar în ultimii ani, cele mai multe expoziții la care am participat au fost organizate de Muzeul Județean „Ștefan cel Mare“ din Vaslui. Asta pentru că a expune nu este preocuparea mea principală și nici n-aș avea timp pentru promovare. Pictura este doar un refugiu, modul meu de a mă relaxa după o zi încărcată sau modul meu de exprimare atunci când cuvintele nu mi se par suficiente. Fotografia de peisaj este o altă pasiune căreia i-am consacrat aproape toate vacanțele mele din ultimii zece ani. Am reușit astfel să cunosc foarte bine Franța și Italia unde am mers cel mai des. Cu o parte din aceste fotografii am realizat calendare, iar alte mii de fotografii așteaptă cuminți, stocate pe diferite suporturi, să le vină rândul în a fi prezentate. Îmi doresc să reușesc să așez în albume picturile și fotografiile realizate până acum. N-am acest timp deocamdată. Poate la pensie...

Profesorul de franceză este ajutat și susținut de celelalte pasiuni, deoarece ora de limbă franceză nu înseamnă doar lexic, acte de vorbire sau gramatică, ci este și ocazia de a descoperi elemente de cultură și civilizație noi. Iar prezentarea acestora din perspectiva unor experiențe personale va face ca atenția elevilor să fie sporită. Este, cel puțin, concluzia la care am ajuns după mulți ani de practică. Îmi este ușor și firesc să trec de la una la alta, întrucât pasiunile mele (limba franceză, pictura abstractă, fotografia) se completează, mă definesc și nu se disociază, fiecare aducând ceva calității de profesor.

EduȘcoală: Declarați într-un interviu că vă inspiră Vassily Kandinsky și pictura sa abstractă, dar și alb-negrul din fotografiile americanului Ansel Adams. Aveți și alți artiști preferați?

Prof. Carmen-Valentina Chollet-Mocanu: Mă inspiră Vassily Kandinsky pentru care formele şi culorile pot comunica adevăruri spirituale, ascunse în spatele aparenţelor cotidiene, dar în aceeași măsură Piet Mondrian cu structurile sale geometrice sau Kasimir Malevichin, inițiator al curentului pe care-l numește „suprematism“. Arta abstractă înseamnă astăzi creativitate, intuiție, emoție și sentiment. E arta libertății artistice asumate, a nonconformismului. În fotografie, mă inspiră Ansel Adams, artist complet care surprinde prin varietatea subiectelor (portret, natură moartă, peisaj, arhitectură), fiind cunoscut mai ales pentru fotografiile sale în alb-negru. Urmăresc cu interes și artiști contemporani, cum ar fi Jadis, a cărei pictură abstractă de o mare forță descrie o emoție blândă și calmă; Anthony Chambaud, artist ce comunică în mod esențial prin forme, culori, fără trimitere la referințele clasice existente, utilizând numeroase tehnici, cum ar fi dripping, action painting, pouring sau all-over; Cecily Brown, artistă britanică, activă în New York, ale cărei picturi îmbină figuri abstracte cu elemente figurative; Anselm Kiefer... Și lista este lungă.

EduȘcoală: La finalul interviului nostru, să ne întoarcem la profesorul de franceză! Dacă ați avea libertatea să predați la clasă după propriul manual sau chiar obligația să vă „fabricați“ singură manualul, ce-ar conține el în esență, cum ar fi structurat? Iar dacă nu ar exista constrângeri privitoare la locul de desfășurare a lecției, pe unde v-ați plimba cel mai des cu elevii?

Prof. Carmen-Valentina Chollet-Mocanu: Într-un capitol din teza de doctorat, am făcut o analiză a manualelor de limbi străine existente la acel moment. Eram atunci, plină de entuziasm și idei, pe care mi-aș fi dorit să le pun în practică. Realitatea de la catedră nu mi-a mai permis acest lucru. Intrând pe poarta școlii, profesorul nu este preocupat doar de disciplina pe care o predă. Pentru profesorii diriginți există mereu solicitări urgente, documente de completat, dosare de verificat etc. Entuziasmul și ideile nu se pierd, dar trec în plan secund. Manualul pe care l-aș concepe ar folosi foarte des literatura și arta sub toate formele ca suport didactic. Nimic nu-i motivează mai mult pe elevi decât o oră de curs care începe cu lectura unei poezii frumoase sau a unui cântec. Au fost ani în care am testat diferite metode, introducând timp de cinci minute la oră elemente artistice. Terminam sau începeam ora cu audiția unui cântec ori chiar cântând împreună pe versiunea karaoke. Elevii adoră și învață lucruri noi fără efort și fără să-și dea seama.

Ar fi minunată ora de franceză în mijlocul naturii sau chiar într-un parc, însă m-aș mulțumi și cu o sală de clasă în care aranjarea să nu mai presupună alinierea în rând. Predarea/învățarea într-un singur schimb ar fi de asemenea un mare lux. Din păcate, lipsa spațiului în majoritatea instituțiilor școlare nu permite acest lucru, ca urmare, eficiența actului didactic suferă. Totuși, profesorul român, poate mai mult decât alții, a știut întotdeauna să se adapteze condițiilor reale din școli și sunt convinsă că fiecare găsește metode prin care să propună conținuturi atrăgătoare pentru elevi, respectând programele actuale și cerințele acestora.

EduȘcoală: Vă mulțumim că ați împărtășit cu noi din experiența dumneavoastră și vă dorim un an școlar plin de satisfacții!

Prof. Carmen-Valentina Chollet-Mocanu: Mul­țumesc și eu pentru această întrevedere, iar cititorilor revistei EduȘcoală le transmit gânduri bune!

Interviu realizat de Annie Muscă  

 

*Acest articol a apărut în numărul 64 al Revistei EduȘcoală, care poate fi citită integral aici