ELEVI DE 10. Interviu cu Andrei Paul Iorgulescu

Sunt Andrei, elev în clasa a 10-a la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu“ din București. Hobby-ul meu este programarea competitivă, de care mă preocup destul de mult, dar sunt pasionat și de multe alte activități, printre care diverse sporturi. De asemenea, îmi place să joc jocuri ori să ies cu prietenii.

EduȘcoală: Ești elev la un liceu de elită din București, cu profil de informatică... Unde altundeva ar fi studiat un adolescent pasionat de computer science, ca să folosim termenul englezesc! Te felicităm pentru cea mai proaspătă recunoaștere, performanță (cum o simți tu), înregistrată  la  International Olympiad in Informatics-IOI 2024, pe românește, Olimpiada Internațională de Informatică, ediția cu numărul 36, desfășurată în Alexandria (Egipt) în perioada 1-8 septembrie. Povestește-ne despre această competiție, la care ai primit medalia de argint, despre experiența câștigată, chiar și despre aventura călătoriei în istoricul oraș de la Mediterană...

Andrei Paul Iorgulescu: În primul rând, mulțumesc! Pentru mine, experiența de la IOI a fost cu adevărat ceva nou, mai ales prin amploarea evenimentului, competițiile la care mai participasem fizic fiind cel mult europene. Ocazia de a comunica cu atâția oameni deștepți din atâtea țări este una cu adevărat valoroasă, atât prin oportunitatea de a cunoaște multe culturi cât și de a vedea lumea poate cu alți ochi. Evident, așteptările sunt mari la astfel de concursuri, iar emoțiile pe măsură; însă tocmai aceste situații de mare intensitate ajută cel mai mult la dezvoltarea oamenilor și la ambiționarea lor. De exemplu, eu am fost cu siguranță mai motivat ca oricând să lucrez înainte de IOI, pentru a avea o performanță cât mai bună, iar experiența de competiție în sine cu siguranță mi-a crescut nivelul, fiindcă am ajuns la concluzia că, orice greșeală ai face, cu cât aceasta e mai usturătoare cu atât mai ușor vei învăța să nu o repeți.

EduȘcoală: Lotul vostru a însemnat patru elevi de liceu care s-au întors acasă cu patru medalii, rezultate ce au plasat România pe locul 8 la nivel mondial și pe locul 2 la nivel european. Să facem cunoștință cu toți membrii lotului și cu îndrumătorii voștri, liderii echipei!

Andrei Paul Iorgulescu: Colegii mei de echipă provin: doi din ICHB (Liceul Teoretic Internațional de Informatică București) și unul de la CNVA Galați (Colegiul Național „Vasile Alecsandri“). Pentru mine, toți trei reprezintă, și mai ales au reprezentat, concurenți mai mari, mai buni și mai experimentați, de altfel, cunoscându-i în urmă cu mai bine de doi ani, când se clasau mult peste mine la lot. Mihai-Valeriu Voicu, din ICHB, și Rareș-Andrei Neculau, din Galați, sunt amândoi în clasa a 11-a acum, iar Rareș-Felix Tudose, din ICHB, este în clasa a 12-a. Aș spune că suntem personalități destul de diferite, pe care însă ne leagă pasiunea pentru informatică și dorința de a munci pentru a deveni mai buni. Team leader-ul nostru, Marius Nicoli, este profesor la Colegiul Național „Frații Buzești“ din Craiova și a fost coordonator al lotului, iar Alexandru Luchianov, deputy leader-ul, este student în anul 2 la MIT (Massachusetts Institute of Technology, USA) și fost foarte bun olimpic acum doar câțiva ani.

EduȘcoală: La revenirea acasă, toți membrii echipei deveniți un fel de vedete. Sunteți întâmpinați la aeroport cu flori, daruri și zâmbete, cu drapelul patriei... Ce simțiți atunci când citiți bucuria și recunoștința pe chipul celor care vă așteaptă?

Andrei Paul Iorgulescu: Evident, ne simțim mândri și fericiți să ne întoarcem cu rezultate bune de la competiții. Însă, cred că cel mai tare ne motivăm sau ne felicităm noi singuri, laudele și încurajările din jur fiind doar pe planul doi. Cred că asta e mentalitatea pe care o au mulți care ajung să facă performanță în orice domeniu.

EduȘcoală: Ne imaginăm că nu ai ajuns așa, dintr-odată, la o asemenea performanță și că drumul parcurs de tine a însemnat nenumărate ore de studiu, perseverență, dorință de cunoaștere...

Andrei Paul Iorgulescu: Sigur că da! Aș spune că, pe an ce trece, îmi dau din ce în ce mai mult seama că talentul, cu toate că și acesta contează foarte mult, scade ușor-ușor în importanță, treptat luându-i locul munca depusă. La acest nivel, munca depusă este suficient de mare, încât cred că ar fi rezonabil să spun că, fără o adevărată pasiune nu ar fi posibil să continui. Totuși, pentru mine, de altfel, cred că pentru majoritatea olimpicilor, orele depuse lucrând problemă după problemă nu sunt deloc un chin, ci o activitate foarte plăcută. Eu am un program de muncă destul de „după voie“ oricum, foarte rar forțându-mă să mă apuc de o problemă dacă nu am chef. Dar, după cum spuneam, plăcându-mi foarte mult ceea ce fac, ajung frecvent să-mi dau seama că cel mai bun lucru de făcut la un moment dat este să mă gândesc la o problemă.

EduȘcoală: În câte țări ai ajuns până acum? Noi am bifat în dreptul tău și Cehia, de unde te-ai întors în vara acestui an tot cu o medalie de argint. Să aflăm, așadar, despre CEOI, competiția inițiată de România acum 30 de ani!

Andrei Paul Iorgulescu: Competițiile de informatică m-au dus până acum în Egipt, unde a fost IOI, în Cehia, la CEOI (Central Europe Olympiad in Informatics), în Bulgaria, la un turneu de informatică organizat în Shumen, și în Georgia, la Olimpiada europeană pentru juniori (EJOI), anul trecut. Pentru mine, CEOI a fost un concurs foarte important, fiind primul și singurul serios la nivel de senior, din partea lotului României, înainte de adevărata provocare a IOI. După cum cred că am mai afirmat, consider că cea mai valoroasă experiență pentru un olimpic este un concurs, în urma căruia câștigi foarte multă experiență și înveți cel mai bine din greșelile făcute care se pot lega atât de probleme, cât și de „strategia de concurs“. Nu cred că am foarte multe de spus despre CEOI în general; cred că a apărut cumva ca răspuns la apariția IOI, iar în zilele noastre este foarte bine primit și privit.

EduȘcoală: Consideri că datorezi cuiva anumite părticele din succesul tău? Care sunt cei mai fervenți susținători ai tăi?

Andrei Paul Iorgulescu: Cu certitudine, singur nu aș fi ajuns nicăieri. Familia în primul rând m-a susținut să fac performanță, deși nu m-a împins niciodată, ba chiar, de multe ori, părinții sau bunicii au ținut să fac activități diverse pentru a-mi „echilibra“ programul, ceea ce probabil a fost spre binele meu. Și profesorii m-au ajutat foarte mult, fiindcă vechea poveste: adesea ajunge să ne placă cel mai mult materia la care am avut cel mai bun profesor, cu care ne-am înțeles cel mai bine. Totuși, cu multă convingere spun că eu m-am împins cel mai mult să lucrez, m-am și criticat „pozitiv“ de foarte multe ori, zicându-mi că trebuie să fiu mai bun și am realizat cu multă satisfacție în fiecare an că asta a dat roade și chiar sunt mai bun decât în anul precedent.

EduȘcoală: Participarea la olimpiade îți oferă șansa de a călători și de a te întâlni cu elevi din alte țări. Ți-ai făcut prieteni în competiții? Apropo, cum te împaci cu engleza?

Andrei Paul Iorgulescu: Am avut ocazia să vorbesc cu mulți oameni și să împărtășim experiențe la concursurile la care am participat, iar câtorva le-am și dat acordul (pentru a mai putea comunica). Totuși, eu nu prea sunt genul de persoana care să întrețină bine relațiile la distanță, deci nu pot spune ca m-am împrietenit cu adevărat cu cineva. Cât despre limba engleză, mă descurc destul de bine, adică pot comunica fără probleme cu oricine. Oricum, nu mi se pare că pentru comunicare liberă este necesar un nivel foarte avansat de engleză, căci nimănui nu-i pasă dacă ai greșit un timp verbal (doamne ferește să greșești un condițional).

EduȘcoală: Cititorii revistei EduȘcoală sunt curioși să afle cum te pregătești pentru o olimpiadă, de exemplu, și cum se împacă pregătirea pentru un astfel de concurs cu pregătirea cotidiană pentru lecțiile de la clasă.

Andrei Paul Iorgulescu: Pregătirea pentru olimpiadă se bazează pe multă muncă, evident, dar nu doar atât. Mi se pare foarte important, că, pentru a te menține motivat și pasionat, e nevoie să ai prieteni care îți împărtășesc pasiunea. Cel mai important, mi se pare faptul că orice olimpic ajuns la un nivel destul de bun trebuie să fie genul de persoană care își poate seta ținte pentru viitor, pe care să le urmărească chiar dacă, evident, ar fi mult mai comod să nu o facă; numai așa va progresa. Cât despre școală, nu am prea multe de spus: eu foarte rar îmi fac temele sau învăț pentru școală, așadar timpul meu liber nu este ocupat cu teme sau altele.

EduȘcoală: Pari a fi un mic privilegiat în sala de clasă...

Andrei Paul Iorgulescu: Nu știu dacă e cel mai potrivit termen; cert este că am o memorie bună la date fixe, reușind astfel să învăț pentru teste mai degrabă în pauze. În plus, sunt mereu politicos cu profesorii, încercând să nu atrag prea mult atenția atunci când nu sunt suficient de pregătit. E important să deții o tactică. (râde) Probabil, mai e și faptul că am ceva talent la materiile considerate a fi cele mai grele (mate, fizică, chimie). Am însă și materii care îmi dau bătăi de cap. De pildă, franceza...

EduȘcoală: Poate prima călătorie în Franța îți va alunga neliniștile provocate de limba lui Molière... Îți mai amintești care a fost primul concurs la care ai participat sau când ai intrat prima oară într-o competiție?

Andrei Paul Iorgulescu: Cred că primul concurs la care am participat a fost unul pe nume InfoPro, care se organiza în timpul pandemiei și cumva în scopul de a testa platforma pentru noul sistem de olimpiadă online. Evident, ca la orice prim concurs, am înregistrat un rezultat tare prost, nefiind obișnuit cu ideea de a-mi gestiona timpul pentru a încerca să rezolv în paralel mai multe probleme. Totuși, acel tip de concurs a reprezentat pentru mine un punct de început foarte important, și cred că am învățat multe din acea experiență.

EduȘcoală: Informatica nu e o știință singuratică. Stă strâns lipită de matematică și logică, având o aplicabilitate impresionantă în existența noastră. La ce vârstă te-ai întâlnit cu ea?

Andrei Paul Iorgulescu: Așa cum pandemia, deși evident a fost ceva rău, ne-a arătat cât de multe lucruri se pot face online și chiar ne-a ajutat, ca omenire, să progresăm, m-a determinat și pe mine să mă apuc de informatică. Neavând ce face în casă probabil, am început prin a face joculețe în Scratch, lucru care mi s-a părut foarte interesant, și m-a motivat să încerc niște programare „reală“. Am urmărit un curs pe YouTube de Python, din care nu am înțeles mare lucru. În loc să mă las bătut, am decis să încep să fac programare cu un profesor. Eu, participând la olimpiada de matematică în clasa a 5-a și descurcându-mă chiar bine, am decis să încerc și informatica pentru olimpiadă. Și așa m-am apucat de C++. În august 2020, am făcut prima lecție de „programare competitivă“. Cât despre legătura cu matematica, aș spune că fundamentele gândirii logice seamănă foarte mult; poate din acest motiv există mulți olimpici la matematică și la informatică, fiind destul de firesc dacă ești bun la una să fii și la cealaltă.

EduȘcoală: În afară de pasiunea pentru informatică, ce alte preocupări mai ai? Tot din știința informaticii derivă și ele?

Andrei Paul Iorgulescu: În afară de informatică, cred că preocupările mele principale sunt sporturile și joaca. Nu mai lucrez probleme pentru altă olimpiadă, și nu aș zice că mai am alte preocupări prea intelectuale. Probabil că timpul de lucrat la informatică, combinat cu școala evident, este mai mult decât suficient. Cât despre sporturi, chiar îmi place să le practic, fiindcă simt adesea că mă eliberează chiar și pe plan mental de gânduri și mă ajută întotdeauna să mă relaxez.

EduȘcoală: Ne imaginăm că între competiții, aproape că nici n-ai timp să răsufli... Așadar, care este următoarea ta „țintă”?

Andrei Paul Iorgulescu: Dacă aș spune că nu lucrez motivat de următorul concurs, ci doar din pasiune și chef de a avea o provocare intelectuală, nu ar fi total adevărat. Adică sigur, ceea ce am menționat este parte din motivația mea, dar nu pe deplin. Așa cum spuneam, înainte de IOI îmi venea cel mai ușor să mă apuc de o problemă, iar acum, fără  vreun concurs important în față, de multe ori văd cum trec câteva zile și eu nu am făcut absolut nimic legat de informatică. Cred că este fals să spun că nu am timp să respir, pentru că, foarte ușor (în doar câteva zile) pot trece de la o stare de oboseală mentală la o stare de a fi plin de energie și chiar de a mă plictisi dacă nu mă apuc să lucrez ceva, fiindcă „prea mult am pierdut vremea“. Astfel, nu mă simt prea solicitat niciodată, deși anul trecut, mi s-a întâmplat în vreo două ocazii să mă copleșească diferite lucruri pe la școală.

EduȘcoală: Mulțumim pentru întrevedere și îți dorim succes în noul an școlar!

Andrei Paul Iorgulescu: Mulțumesc!

Interviu realizat de Annie Muscă  

*Acest articol a apărut în numărul 64 al Revistei EduȘcoală, care poate fi citită integral aici.