CONSILIERE. Prevenirea și combaterea violenței școlare

Violenţa în şcoală poate fi definită ca „orice formă de manifestare a unor comportamente precum:

1. exprimare inadecvată sau jignitoare, cum ar fi: poreclire, tachinare, ironizare, imitare;

2. bruscare, împingere, lovire, rănire;

3. comportament care intră sub incidenţa legii (viol, consum/comercializare de droguri, vandalism – provocarea de stricăciuni cu bună-ştiinţă –, furt);

4. ofensă adusă statutului/autorităţii cadrului didactic (limbaj sau conduită ireverenţioasă faţă de cadrul didactic);

5. comportament şcolar neadecvat: întârzierea la ore, părăsirea clasei în timpul orei, fumatul în şcoală şi orice alt comportament care contravine flagrant regulamentului şcolar în vigoare“.

Dacă anterior violența școlară nu se manifesta decât ocazional, între elevi sau dinspre cadrul didactic spre elev, acum remarcăm o violență sporită, de la an la an, atât între elevi, cât și dinspre elevi spre cadrele didactice.

Pentru a preîntâmpina și dezarma un comportament violent în școală, trebuie mai întâi să clarificăm și să înțelegem conceptul de violență, să identificăm cauzele acesteia și, în final, să fie concepute măsurile de combatere și prevenire.

Aflat în colectivitate, elevul își va organiza jocul și activitatea având ca suport violența observată și va fi influențat de aceasta.

Aceste comportamente se vor manifesta în societate, cu predilecție în școală, deoarece colectivul este mai numeros (spre deosebire de grupul de joacă), vârstele sunt relativ apropiate și apare dorința copilului de a deveni (ca în familie) centrul atenției.

Sub eticheta violenței școlare există o diversitate de forme de conduită: confruntarea verbală, poreclirea, tachinarea, ironizarea, imitarea în scop denigrator, refuzul de a colabora și de a cere ajutor, bruscarea, lovirea cu diverse obiecte, pălmuirea, împingerea, vătămarea corporală.

Prevenirea și combaterea violenţei în mediul şcolar constituie o premisă importantă pentru crearea unui climat propice desfăşurării activităţilor instructiv-educative, satisfacerii nevoii de siguranţă sub multiple aspecte.

Fenomenul de violenţă privit în ansamblu este unul complex, având caracteristici particulare specifice tipului de violenţă despre care vorbim. Fiind o ramură a fenomenului de violenţă în general, violenţa în şcoală poate fi definită ca „orice formă de manifestare a unor comportamente violente“.

La nivelul şcolii a existat o permanentă preocupare pentru rezolvarea din faşă a tuturor tipurilor de conflicte care apar pe parcursul desfăşurării procesului instructiv-educativ şi nu numai, existând o comunicare optimă între toţi factorii care pot avea un rol în rezolvarea conflictelor (elevi-părinţi-cadre didactice-poliţie-biserică-primărie).

Metode recente de evaluare, prevenire, intervenție

Strategiile de prevenirea și combaterea violenţei includ:

• Cadrele didactice trebuie să observe comportamentul elevilor.

• Rolul profesorului este acela de a omogeniza colectivul, de a-i determina pe elevi să-și respecte colegii și cadrele didactice.

• La nivelul clasei este indicată elaborarea unui regulament intern.

• În condițiile în care situațiile de violență școlară nu pot fi rezolvate în mod direct, prin acțiunea efectivă și imediată a cadrului didactic, se impune formarea unei echipe (în cadrul căreia să fie incluse atât cadrele didactice, cât și psihologul școlii, medicul, reprezentanți ai poliției, pompierilor, primăriei).

• O altă metodă de prevenire și combatere a violenței este elaborarea Regulamentului de Ordine Interioară (R.O.I.), aducerea acestuia la cunoștința atât a elevilor, cât și a părinților, precum și respectarea sa strictă.

• La nivelul școlii se pot înființa grupuri de dezbateri în care să fie luate în discuție dificultățile muncii de formare a comportamentului prosocial al elevilor.

• Înființarea în cadrul școlii a unui centru de consultanță cu părinții și elevii, unde să existe posibilitatea depistării și informării cu privire la actele de violență școlară și aceea de a le dezbate.

• Ca măsură de constatare a gradului de violență în școală este indicată supravegherea elevilor cu ajutorul sistemelor video.

• Pentru a evita evoluția și perpetuarea violenței în mediul școlar, este necesar ca Ministerul Educației să aibă o bună colaborare cu mass-media (C.N.A.) și să semnaleze părinților impactul pe care vizionarea emisiunilor necorespunzătoare vârstei îl are asupra copilului, căci sprijinul familiei este hotărâtor.

A elabora strategii, proiecte de prevenire a violenței școlare implică evaluarea tuturor factorilor (temperamentali, sociali, familiali) care pot determina comportamentul violent al copilului. Școala are un rol important în prevenirea violenței și asta nu numai în condițiile în care sursele agresivității sunt în mediul școlar, ci și în situația în care sursele se află în exteriorul granițelor şcolii.

Autor: prof. Patricia Mălăeru, Liceul Tehnologic Voinești, județul Dâmbovița.

Bibliografie:

1. Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală: ghid practic pentru directori şi cadre didactice, Buzău, Alpha MDN, 2006.

2. Rotundu, Otilia. „Prevenirea și Combaterea Violenţei Şcolare – EDICT“, Revista Educației, 2018, URL: https://edict.ro/prevenirea-si-combaterea-violentei-scolare/.